Despre mine

Fotografia mea
`sunt studentă, freelancer, idealistă și free for ever `fac slalom printre terapii în psihologie(momentan) `nu îmi place să pun mâna pe piersici `îmi place să beau mai mult de o cafea pe zi `îmi plac oamenii `nu îmi place să mă uit la televizor `imi place să gătesc `îmi displace să fiu răcită `ador cafeaua caldă însoțită de ciocolată `îmi place dulceața de cireșe albe, coacăze și mure

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

COLLAPSING...in pink

how did I get here....I`m doing all that I can.

        Medităm......slujbă cu jumătate de normă

         Trist și adevărat. Aproape că nu mai avem ce face cu noi înșine. Am încheiat războaiele între noi(majoritatea  dintre noi) și am început adevărate bătălii în noi înșine, mult mai teribile și mai ușor de pierdut. Niciodată nu ai siguranța că tu vei câștiga.
        
         Butonul Repeat e aproape caracteristic pentru generația nostră pentru că nu avem încă acel curaj să apăsăm pe butonul Record - să creem ceva pentru noi și din noi. Puțini norocoși.... „la noi în țară...e material de creație la maxim” - spunea cineva drag mie.

         Ne place să privim pe ceilalți cum ajung departe pentru că nu am avut puterea să ne împotrivim celor care ne-au spus NU sau pentru că nu suntem încă convinși că putem face acel lucru.

         De câte ori nu spunem.....„pentru că așa se face”.....ultima oară am auzit chiar...„pentru că așa e orânduiala”.......„ca la carte”......ca și cum o carte nu tot de oameni a fost scrisă. Ne-a picat din cer, ne-a lovit peste picioare și nas și dintr-o dată am început „să știm cum se face”. Și „orânduiala” mea, a fiecăruia........unde e? De ce orânduiala unuia singur bate aproape 6 miliarde de orânduieli personale?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu